Poezie

MOMENT DE TOAMNÃ

1 min lectură·28 martie 2009

Mediu

Moment de toamnă,

cu frunze roșii - inimi sângerânde,

plânset de ploaie șiroind pe catafalcul verii

și trandafiri bolnavi ca doruri fumegânde,

crengile negre – brațe-ale durerii

în parcul ce-și arată cărările pustii,

cu băncile șomere pe care zac minute,

odihna irosirii cuvintelor târzii.

Statuile pe socluri privesc niciunde mute

iar lacul clipocește sub sălcii plângătoare,

un pescăruș și-o cioară ca ying și yang pe cer

își strigă disperarea sub toamna zdrobitoare

vâslind prin aer umed spre nourii de fier,

stârnind ploaia ruginii prin osul care doare.

Mirosul de cadavru al verii ce-a pierit

e tămâiat de mere, gutui și struguri grași

și-o candelă de soare mai arde urgisit

învinețindu-mi nervii ascunși în mine lași.

Mereu apocalipsa de toamnă nu mă iartă,

m-aruncă-n peisaje - o dâră de penel,

sunt înger răzvrătit căzut din cer în baltă

și-n gura hâdă-a lumii cu dinții de oțel.

Mi-ascund aripile să semăn vouă,

ocnaș al vieții, încă toamnele aștept

și-n mine o nevroză își face cale nouă,

un exploziv de fiere ce-mi ticăie în piept.

001.150

Alexandru Corneliu ENEA. “MOMENT DE TOAMNÃ.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-corneliu-enea/poezie/1829488/moment-de-toamna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.