Poezie

parintilor mei

1 min lectură·27 mai 2017

Mediu

Am avut și eu o mamă

și-acu-i poză într-o ramă,

c-a plecat la Dumnezeu

să i-l dea pe tatăl meu,

să fie iar împreună

cum i-a sorocit în urmă

când erau flori în cunună

cu parfum de măr și dor

pe fruntea iubirii lor.

Oare îi voi regăsi

vița când m-o părăsi

să-i iubesc cum meritau

fericire să le dau,

sufletul să le sărut,

mâinile ce m-au crescut !?

Mi-a rămas zâmbetul lor

și glasul dojenitor,

cântece de adormire

și sfaturi de cumințire,

amintiri ca nestemate

pe inimă încrustate.

Arde candela în mine

cu fitilul din suspine,

dor de dorul lor îmi este,

trist erou dintr-o poveste.

001.164

Alexandru Corneliu ENEA. “parintilor mei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-corneliu-enea/poezie/14107874/parintilor-mei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.