Poezie
floarea mea
1 min lectură·
Mediu
Dă-mi putere Doamne bun
să nu sufăr că mă doare,
aveam lângă mine-o floare
și-am iubit-o ca nebun.
Mi-a luat-o destinul rău
și-a plantat-o pe un drum
unde visele sunt scrum
și viața e un hârdău.
Eu i-am dat din viața mea
să crească, să înflorească
în inima mea să trăiască
până mă va lua vreo stea.
Poate i-am greșit și eu
și-am făcut-o să suspine
cu umbre ce-aveam în mine
de când mă credeam ca-s leu.
Nu mă vreau din nou stingher
s-adun cioburi de iubire
și clipe de amăgire,
de-s dulău sau biet hingher.
Am pedepse de la Tine,
poate m-oi chema curând,
nu-mi lua floarea nici din gând
și mă apără de mine.
001.111
0