Poezie

viata ca o catea

1 min lectură·26 octombrie 2015

Mediu

VIAȚA CA O CÃȚEA

A mușcat din mine viața

și-am lovit-o că e rea,

m-a lătrat ca o cățea

și se gudură de frică

daca mi se rupe ața

din mosorul care strică

drumul lanțului din mâna

care-n cer sau glod mă duce

și rămâne ea sărmana

lumânare și o cruce.

Mârâie ciudat la mine

că n-am teamă, chiar de doare

și mă linge pe picoare

să se dea cu mine bine,

dar o știu că-i prefăcută

gata să-mi sfâșie pacea,

mă privește, mă ascultă

ascuțită-n colți ca lancea,

îmi adulmecă tăcerea

lighioana fără minte,

dar o să îi fac plăcerea

să rămână în cuvinte,

că mi-a fost și credincioasă

când de umbre nu-mi păsa

și-o țineam cu mine-n casă,

iar acum e urâcioasă

că-i bătrână, mofturoasă

și de ea nici ca-mi mai pasă!

001.099

Alexandru Corneliu ENEA. “viata ca o catea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-corneliu-enea/poezie/14081544/viata-ca-o-catea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.