Poezie
Vecinul meu (Ce Dumnezeu?!)
1 min lectură·
Mediu
Am un vecin,
O cunostinta,
Un om divin.
Un fel de fiinta!
Bun si batran,
Un intelept.
Cand nu-I aproape
Stau si-l astept
Va spun cinstit,
Nu sunt ateu!
Vecinul meu
E Dumnezeu...
Ma sfatuieste
Si ma vegheaza
Ma dojeneste,
Ma-mbarbateaza.
Eu, cred in el.
Il indragesc.
El, imi arata
Cum sa iubesc.
Tot el te fura
De langa mine.
Vecinul meu
Se tine bine!
Atot puternic,
Putin pedant,
Vecinul meu...
Un elegant.
Ma complexeaza
Si ma domina.
Puterea lui
Este divina...
Dar mi-a ajuns
Atata pace.
Vecinul meu
Nu imi mai place!
E linistit
Si prea cucernic
Blandul batran.
E un nemernic!
Nu imi da voie
Cu bautura.
Daca injur,
Imi da peste gura
Doamne, te rog,
Fii bland cu mine!
Simt cum credinta
Nu ma mai tine...
Vei fi bolnav?
Aduc eu acul!
Tu, te tratezi.
Eu, merg la dracu!
003.903
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alexandru Ciochia
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 142
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 52
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandru Ciochia. “Vecinul meu (Ce Dumnezeu?!).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-ciochia/poezie/38918/vecinul-meu-ce-dumnezeuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.