Alexandru Bogdan Duca

Cred ca de orice pot fi acuzat, dar nu de melodicitate si nici de pietism. Citatul din Nietzsche nu prea se potriveste, nici textului si nici autorului...Totusi sunt un mare fan Nietzsche.

Dragul meu, esti cam patetic. Te asigur ca Maresalul a stiut in ce se baga inca din 1940. Era un politician destul de constient ca un asemenea rol asumat in istorie poate presupune si sacrificiul.
De ce esti patetic? Pentru ca nu vezi in Antonescu omul ci eroul. Antonescu era un tip ambitios, care a calcat peste morminte pentru a ajunge la puterea deplina. Orice istoric de bun simt iti poate explica ca rebeliunea legionara a fost, de fapt, opera lui Antonescu. Cat despre saracul Mihai, acuzat de tine in eseu, a povestit despre felul dezonorant in care il trata Antonescu. Apoi cui ai fi vrut sa il predea regele pe Antonescu? Nemtilor, cumva?

O sa incerc sa iti raspund:
1) Exista o traditie religioasa puternica a puterii cuvantului, si mai ales a puterii cuvantului rostit. Creatia lumii, conform Bibliei s-a facut doar prin puterea Cuvantului divin.
Heraclit este, desigur, tributar unei anumite traditii religioase desigur.
Eu consider fireasca aceasta asociere dar motivele mele sunt subiective: sunt crestin si imi asum o anumita traditie teologica.
2)Exista similitudini dar si diferente...Similitudinile tin de forma. Apofatismul este un mod de a relationa cu Dumnezeu mai mult decat un demers gnoseologic. Aceasta cel putin in lumina Traditiei ortodoxe.
Pe de alta parte dispretul fata de metafizica al postmodernilor implica si un dispret fata de teologie. Parintii Bisericii au avut motive serioase sa ii prefere pe Platon, Plotin si mai tarziu, Aristotel, unui refuz iconoclast pe care l-ar presupune un apofatism clar.

Draga Monica, esti interesata de chestiunile rasiale? Doresc sa fac un doctorat pe teologia politica a eliberarii (focalizat pe Africa ecuatoriala) si imi pregatesc o experienta africana de cativa ani de zile impreuna cu logodnica mea (care va pleca la anul in Camerun pentru a se ocupa de Drepturile omului si teoria democratiei).Poate mai pastram legatura. E-mailul meu este albogdanduca Yahoo.it
Multumesc mult pentru apreciere. Eseul a aparut intr-o revista de teologie si tine de un proiect al meu de evaluare a teologiei politice patristice si ortodoxe.

Petru Aron se gasea la Baia. El a fost capturat si ucis de Stefan in urma unor expeditii de Prada (asta erau) pe care moldovenii le-au intreprins in Transilvania. In rest aveti dreptate, Petru Aron a fost unchiul lui Stefan si frate (dupa tata) cu Bogdan Voda.

Dumnezeu sa-l odihneasca pe undeva!
Derrida nu a fost un filosof. A fost un distrugator. Si-a batut cu subtilitate joc de tot ceea ce inseamna Logos. Tony Judt il califica ca pe un mare pacalici care si-a ras de snobismul \"omului recent\". Si cred ca era adevarat.
Personal, nu am inteles niciodata de ce trebuiesc atat de departe impinse limitele interpretarii.

Un pic cam prea exagerat. Dar astia sunt poetii...Oricum, pot spune ca de cand navighez pe siteul asta, am dat de un singur poet...si acela, o femeie.

N/am ce zice dom\'le. Este un text puternic. Serios, mi-au trebuit cateva secunde bune ca sa-mi revin. Cred ca te-ai fi realizat de minune in pictura. Ai puterea imaginii.

Salutare frate in ale teologiei. Ma mai tii minte? Ai ramas tot un romantic. Dar nu pot nega faptul ca poezia ta merge la suflet.

Bine ca se mai scrie despre Capitan...Daca ar fi fost altul contextul istoric am fi purtat tricouri cu Codreanu asa cum purtam acum cu \"Che\" Guevara.
Dar, dragul meu,daca ai fi un pic mai obiectiv, ar fi o.k.