mă suni speriat îmi spui că e vorba de părăsire

știu locul ăla unde te împiedici tu. cazi& nu te mai poți ridica decât dacă te ajută cineva și mă suni speriat îmi mușc pielea că n-am fost acolo îmi spui că de fapt e vorba de părăsire dar tu nu poți fi părăsit. poveste. doi oameni care în fiecare zi fug unul spre altul într-o zi unul împietrește. tu ce ai face ai continua să crezi că piatra e om te-ai arunca în brațele lui și te-ai strivi vezi tu n-ai accepta locurile în care ești părăsit dacă aș putea face eu locurile din lumea asta le-aș face în fiecare zi –dimineața înainte să te trezești tu- o data aș face un loc în care să bei și să plângi o dată locul ideal în care ai evada o dată aș face din lumea asta un cinematograf cu filmele la care nu te-ai uita niciodată, ca să nu vii- mereu ai zis că ai vrea să fii ceva în afara lumii ceva ce nimeni nu și-a imaginat ceva ce n-a primit nume de la nimeni te-am întrebat ce-ai putea fi ce-ai putea fi tu? eu mă ascund sub copaci ca să mă apăr de ploi torențiale ploile durează trei zile în trei zile sub copaci am obsesia asta -pentru că tu nu vii să mă iei și doar știi că eu rămân întotdeauna sub copaci- obsesia asta că altcineva o să-ți ofere ce ai nevoie. o să-ți placă așa de mult că tu chiar o să crezi că de ea aveai nevoie azi e ceva greu în mine ca un câmp de fapte inutile ca și cum ai căsca o zi întreagă știu că lâncezești în cadă corpul ți-e moale și nu auzi decât picăturile de apă fierbinte din robinet una la zece secunde te gândești că în ritmul ăsta totul o să fie și mai cald în jurul tău o să te sufoce o să te înghită și mă suni speriat îmi mușc pielea că n-am fost acolo îmi spui că de fapt e vorba de părăsire