Batranii

Batrânii I-am cunoscut într-un capat de alee ruginie la un inceput de toamna-ERAU…; bucuria unei vieti ce merge cu exactitate catre un final neasteptat de misterios, dupa ce a parcurs un drum al împlinirilor-asta li se citea pe fetele pline de farâme de soare-TRÃIAU…; fluturii de toamna isi lasasera praful aripilor lor peste cei doi-papadiile le împrastiasera în lume frumusetea de a cunoaste arta vietii-VORBEAU….; el- un domn înalt , cu o alura distinsa si un mers sigur al unui vechi militar din marina; ea -femeia oximoron de odinioara, tânara cu parul lung si bogat ce l-a certat suparata într-o dimineata înaintea cursurilor din cauza ca nu i-a tinut umbreala sa o protejeze de ploaie-PRIVEAU copii din jurul lor…; I-am parasit la un colt rupt de foaie-mi-au spus sa nu le stric povestea asa cum o fi ea sau cum s-ar vrea conturata de fiecare persoana ce îi va întâlni si care se va îndragosti de imaginea lor pierduta o data cu evolutia umanitatii;m-au rugat sa nu-i numesc; ei sunt: altii de odinioara si noi cei ce urmam sa îmbatrânim; m-au sarutat pe frunte si am stiut ca de acum încolo îmi va fi mereu dor de ei ; ca voi vedea ceata si frunzele anuntând Anotimpul lor; el- mi-a lasat sabia; ea –evantaiul ocru de la primul bal … ……apoi i-am auzit tot mai îndepartat cum închideau usile si coborau scarile, cum luau cu ei misterul unui deceniu si-mi lasau imaginatia , ca o pânza de paianjen de care s-au agtat într-o dimineata rece de primavara, doi stropi de roua-PLECAU…; ……Si la chitara au sunat versuri ude de aprilie: “condamnati la gingasie, vinovati de frumusete, dezvelim lumina vie peste-a lumii transparenta. aruncam pe rugul strazii cearcane de nopti purtate ceata s-a lasat alene…plecam toti tot mai departe”