Poezie
Impreunare
1 min lectură·
Mediu
Impreunare
Cand ti-ating camasa
Tivul fustei mele
Natang, se destrama
Ochii tai ard
Si panza de in
Ma arde topindu-se
Pe pielea-mi arsa la mare
Stand sub arbori
Creangile se-nnegresc si ne-ascund.
Parul tau moale si scurt
Ma gadila
Si-n palme-ti simt pieptul inspirand.
Bluza se crapa,
Pieptul tresare,
Picioarele-s reci
Si fulgere
Rascolesc in mine, ca o furtuna pe mare.
Esti atat de sigur,
Atat de-apropape
Ma-ntreb , te-ntreb:”TE doresc?”
Si miscandu-ti colturile gurii:
“-E-o lege’a naturii, e simplu
e omenesc\"
\"-E pacatul originar”raspund muscand
\"-Trebuie sa ma lasi sa te-aprind\";
dar dintr-o data imi este spaima
si fug;
tu strigi:
\"-Iar pleci ;acum se face iarna!”
Si mereu imi va fi frig.
Inghet usor
La departarea vocii tale
Si ma topesc in fiecare pas pe-asflatul siroind.
Viata e lunga,
A mea
E pieritoare,
Fugind mereu
Tu ma vei arde de fiecare data tot mai tare
Si morti fiind, ne vom uni prin stropi calzi de pamant.
001731
0