Si cand stam

Si cand stam

Si cand plangem

Si cand ne tinem stransi

Tot ne rugam – prin cuvinte de iubire unu’n’traltul sa traim

Si cand ne bem cafelele

Cand ne umplem viata cu viciile noastre afumate

Si cand privim spre soare

Spre cer

Si vrem sa ne bata ploaia

Tot unul pe’altul tacit ne cautam

Prin pasiune incerte

Lumini s’apindem acolo unde inca nu stam

Si cand te privesc de sus

Si cand ne privim de jos

Si cand murim la inceput de noapte

Si cand ne sarutam

La inceput de zi

Pe asfalturi tocite de tocuri , de pasi si de umbletul viselor moarte

Si cand ne strigam fara nume

Si cand nu ne aflam

Mereu ne atingem

Treptat ne rugam

Ca mereu sa fim in vesnicia saruturilor ce nu ni le dam

Aberatiile se pot scrie pe nisip-ele traiesc, se sterg si renasc in alte forme. E simplu, si de aceea, eu tie, tu mie ne dam