Nu vreau să zbor!

Nu vreau să zbor! La ce mi-ar folosi? La urma urmei, realitatea nu este suspendată în aer! Vreau să pășesc și să parcurg fiecare grăuncioară de pământ... Nu vreau să zbor... Și plus de asta, unde să găsesc aripi, când tot ce se comercializează sunt pietre de moară ce-ți îngreunează sufletul. La ce să zbor? Că doar n-am dat în mintea păsărilor... Zboru-i împotriva legilor gravitației, legilor firii... Unde s-ar ajunge dacă am zbura cu toții? Am încercat odată să-mi făuresc niște aripi... Dar nu ca cele ale lui Icar... Erau aripi de gând și de vis... Am lucrat mult la ele... Și erau de-o frumusețe... Și la un moment dat chiar mă înalțasem... Dar... Brusc am căzut. Sentiment deloc plăcut de origine lumească. De atunci, nu mai vreau să zbor... sau oare... mi-a pierit putința de-a zbura?