Poezie
gand de duminica
nothing
2 min lectură·
Mediu
Poetule,trece-ti condeiul dupa ureche,
Vara scaunul din care ai crescut,sub masa,
Lasa tigara,
Deschide ochii,
Vino spre mine!
Lumea ta o lasa…
Imi inchid si eu matematicile in cufarul uitarii
Pe care il arunc in podul sperantelor.
Pornim?
Vreau sa vad unde duce
Trasioara visurilor tale,unde hoinaresti tu cand zambesti in vis?
Te-am vazut,sa stii!
Zambeai…mi-as fi dorit sa imi zambesti mie,
Sa ma cuceresti din nou.
Cu mana deformata de incercarea de a impresiona
Neuronal tau
Celulele tale
Porii tai
Zgarii hartia cu albastru,
Gandesc albastru,sub fruntea-mi incretita
My heart is always blue si zvacneste necontrolat,
Dar te visez in mii de culori in abisul tau de
Zane,
Fum,
Parcuri,
Toamne si vreau sa nu ma trezesc…
Mergem cu trenul acela olog?
Ne aruncam in salupa adancului?
Ne luam,mai bine,in brate si ne scufundam in valurile cearceafului…
Eu nu stiu sa inot,dar tu vei face o magie,
Vei aduce numaidecat
Foc sa imi usuci sufletul inundat de
Vinul rosu pe care il sorbim.
Suflarea ta de print al iernilor
Imi ingheata sangele diluat de personajele tale…
Nu ma misca,
Lasa-ma sa mai dorm cu tine!
De ce nu mai esti cu mine?
De ce vad doar o masa sub caiet?
Si alti 29 de oameni ce cauta langa mine?
Sunt la scoala!
Nu am inchis matematicile?
Ma uit pe caietul pe care dormeam si nu gasesc
Parfumul tau,
Incerc sa il prind din aer,
Fuge……..
Nu e nimic scris,
Intorc pagina si tot ce gandesc se transcrie
Fara sa ating eu purul filelor…..
Scrii prin mine?
Nu ajunge ca scrii tu fara sat?
Ma intreb….mai scrii prin cineva?
001992
0