Poezie

Nonsensuri

1 min lectură·22 februarie 2010

Mediu

Și cântă surd în tâmple același sunet trist și gol.

Glăsuiri în harfa vidului,

cântec domol...

difuză rapsodie în fărâme de nisip

ce-acoperă găndul.

Fantomă înecată-n al clepsidrei chip

ce-și uită mormantul,

și bântuie-ncăperi mucegăite,

iatacuri putrezite,

palatul minții mele...

Și cântă surd în tâmple același sunet trist și gol.

Flori de crepuscul se scutura-n briza uni vagi chemări.

Glăsuiri in harfa vidului,

șterse cântări.

Tonuri dezacordate dinspre ferestre cenușii

cu geamuri sparte,

două năluci fără de umbră ori trecut,

clipiri secate

de rațiune ori de sensuri,

două eresuri.

Ochii mei pierduți

văd flori ce-și scutură crepusculul în briza unei vagi chemări.

Sunt zgomote de beciuri ude și urlete de gol mormânt

Glăsuiri in harfa vidului,

fără cuvânt...

Pete de culoare se frâng în neant

și se șterg pe veci,

iar ceasul ce bate cu ritmu-i pedant,

cu limbile reci

sfințește eresuri și surpă palate

din fire-nnodate,

din tot rămânând,

doar zgomote de beciuri ude și urlete de gol mormânt...

002.390

Alexandra Panaete. “Nonsensuri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandra-panaete/poezie/13929813/nonsensuri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.