Poezie

Nopți albe - IV - Dedal

2 min lectură·12 februarie 2010

Mediu

Pereții vin tot mai aproape, aduc cu ei noaptea și dubiul

Și vîntul plin de voluptate, de flori de tei și de iertare,

și clinchetul plăpînd al stelelor mioape

și cîntul norilor care nu știu că-i întuneric.

Și plînsul singuraticelor pleoape,

Singuraticelor perne albe cu imprimeuri florale

Și frîntul vers de Mallarme uitat pe noptiera scundă

în adîncimile fatale

ale prăpastiei surpate ce cade, tot mai jos, mai liric, mai albastru

pe cearceafuri netede de spaimă,

Perdelele coboara-n spasme, în broderii și vane pulberi

Doi ochi de ipocrit sihastru așteaptă alți doi să-i sărute

cînd dorm livid în pijamale și sfarmă versurile-n palme.

Și noaptea-i vecină cu ura, pentru că-și uită amintirea

Iubirile strînse-n brocarturi, mîngîieri moi în filigran,

Ce învelesc în visuri veștezi ochii pălind în lămpi de veghe.

Dansează-n gînd cu moliile bete

Beau dintr-o cupă cu rubine un Chardonnay catifelat

Pierrot visînd la Colombine,

Sub luna rece, cu-n obraz pătat.

Bezna nu-și iartă vinovații.

Ci îi încătușează-n plăpumi, în baldachine de tăciuni

Și-n focuri de buze mușcate, și-n vise cu tangouri line

Și-n fiori din luna ce, prin cețuri, recită trist din Mallarme

Visînd și ea la tinerețuri, cu dansuri și voaluri

Prin întunecimi de miez de noapte.

Și vîntul plin de voluptate, de flori de tei și de iertare,

și clinchetul plăpînd al stelelor mioape

și cîntul norilor care nu știu că-i întuneric.

002.282

Alexandra Panaete. “Nopți albe - IV - Dedal.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandra-panaete/poezie/13928312/nopti-albe-iv-dedal

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.