Scrisoare
Îi scrisesem Lui Dumnezeu Să-mi ghicească trecutul În norii ciobiți De la marginea raiului, Să-mi spună povestea Îngerilor nenăscuți Din ochii noștri.
Lumină
Cât de târziu s-a trezit ceasul Să nu mă întrebi de vorbă azi. Au sunat anii și gândurile De-au speriat vrăbiile și crinii ascunși În scobitura sânului. Cum stătea candela aprinsă De atâtea
Acoperă-mă Doamne!
Aruncă-ți natură, giulgiul de pe mine Și pe frunte-ți, steaua-mi să tresară Tânguitor în noaptea Culegătorilor de vise. Ia-mi sufletul în mâini, Altfel te va urmări În cea din urmă
Spre noi
Sunt anumite cuvinte Pe care numai noi le auzim. Aerul e pauză de-o privire Ce naște chipul într-o secundă. Există un timp În care numai noi trăim : Iarna își poartă veșnicia în
Întrebare
Întreabă pământul ce și-a făurit mâini Să mă atingă Cum uneori, doar uneori trăiesc. Întreabă poezia pe care rar Mi-o amintesc De ce mă salvează de mine. Întreabă-ți sufletul Ce nu se