Poezie
104.
1 min lectură·
Mediu
104.
Am luat cu împrumut această existență
să îmi acopăr ziua starea de demență
la ‘ncheietura nopții ieșită din găoace
să mă dezbrac de mina ce-o port pe carapace
am luat cu împrumut aceste țoale moarte
să-mi scriu cu ele versul, pasul să mi-l poarte
când ziua se îneacă în bezna spânzurată
renasc ca din morminte străină avortată
și îmi cutreier morții, prea morți de-atâta vreme
și viața le redau prin vise și poeme
atâtea morminte în vise stau deschise
cerșetori ai nopții cu brațele închise
cerșetori ai nopții prin oasele-n rugină
împrăștiați speranță, credință în lumină
pământului putred stagnat în pubertate
țoale moarte-n soare și-n beznă fermentate!
închide ușa casei să stăm o vreme-n tihnă
să-mi învelească ceara sufletu-n odihnă
adevărata moarte stă jos și-i înspăimântă
aici cu voi în casă, lumina-mi este sfântă
s-a înecat pământul și moartea nu mai vine
și parcă-s putrezi toți în țoale sanguine
aș mai fi stat cu voi dar la încheietură
zorii își despică lumina-n țesătură
mă-ntorc în trunchiul meu să-mi port în lume pasul
să mă ascund sub mina ce-mi învelește glasul
…
mă voi întoarce când moartea în mine-și drege ceasul.
0011
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 191
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandra Florina Zamfir. “104..” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandra-florina-zamfir/poezie/14203403/104Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.