azi
mi-am descentrat universul, cu bucurie și liniște. nu mai am gravitație și ignor orice legi normale. mă hrănesc din fiori și realități neașteptate. azi calc hotărât asfaltul, cu ace de frig
creatie in deriva
mi s-a mai rupt o coarda. din mine, cantecul rasuna ragusit, de moda veche, ca o placa zgariata de patefon. am mai pierdut cateva file, le-au putrezit cotoarele, si si-au luat zborul, cu
Sfert de anotimp
un colt de nor fremata ca un zbor agitat de vrabie. era unu fara un sfert, intr-o primavara seaca, dar sincera. toate socotelile timpului, dadeau cu virgula si vedeam fara sa vreau, fiecare
Dor inocent
Copile, te privesc! Suava mea oglindă visătoare, Ascultă-mi dorurile de inocență! Să știi c-aș vrea să-ți fur conditia Să-mi fie unică mântuire. Acum, când anii au trecut Cufărul meu cu parfum
Vrajitorii
Cale de tomana invechita, Padurea freamata sub urme de vraji, Candva, uitam magia selenara Dar, sub ninsoarea de frunze ancestrale Imi vin in glas cuvinte stranii Ca sa am dreptul sa-mi caut