Alexandra Dinescu

Nu, nu, nu...(vezi, deja incep sa ma balbai, saraca de mine)...nu era alta cutie de cartor mai rezistenta. Era o lada cu jucarii. Pentru ca desi i-a prins militia facand trafic de iubire, mai aveau ei si alte \"afaceri\" pe ici, pe colo, deci si-au putut permite o locuinta mai \"moderna\". Erau boschetari ei, da\' un fel de Bonny & Clyde. Numai ca in loc de banci, astia spargeau alte cutii de carton si furau iubire de la altii.
Sunt foarte dezolata pentru ca n-am reusit sa-ti aduc lacrimi in ochi, acum am ramas gandindu-ma la acest lucru. Sincer, nu stiu daca voi putea dormi in aceasta noapte.
Cat despre norii aia cu sani, hehe, nu cred ca ai noroc. A fost o super-oferta de 8 martie (stii, Ziua Femeii). Insa, cu un pic de rabdare, se rezolva totul...asteapta pana la anul.
In ceea ce priveste iubirea dintre boschetari: N-au voie si ei sa se iubeasca? Chiar si in cutii de carton.

m-am grabit...si am scris cateva cuvinte gresit. imi recunosc vina.
jurcarii se va citi jucarii, iar cartor se va citi carton.
promit sa nu se mai repete :)

Rima cam schiopateaza...in prima strofa este incrucisata...dar in a doua? ai uitat de ea? \"mine - spune\"...sa nu mai vorbim de a treia strofa \"nasca-nasca\". Ideea de la care ai plecat este buna, dar mai ai de lucrat la elementele de prozodie: rima, masura.

\"un prea devreme, poate-un prea tarziu\"
Succes!

Tin sa va multumesc pentru aprecieri, dar mai ales pentru recomandari. Pasesc de foarte putin timp pe acest taram al poeziei si am nevoie de tot sprijinul pe care il pot primi, pentru a reusi din plin sa las cuvintele sa zboare libere si sentimetele sa prinda contur.