ars poetica

Poetul e ostenit de cuvinte care urlă, dor sau pur și simplu rănesc el vrea să se pogoare în ape curate când seceta minții îl hăituiește și rupe flămând din carnea cuvintelor sale. El știe că, în mijlocul apelor amare Corăbierul păstrează ape dulci în butoaie Afundarea în apă E tihnă, bucurie și pace Întunericul se dezbracă se luminează privirea primenindu-se firea veșmânt de lumină peste trupul de tină. El scrie și scrie și scrie Cuvinte mustind balsam de apă vie.