Sfarsit.

Am deschis ochii si-n jurul meu era un intuneric infricosator; i-am inchis din nou crezand ca e doar cosmar. Peste cateva momente cand am prins curaj sa privesc din nou, m-am gasit inconjurata de acelasi intuneric. Eram singura intr-o lume ciudata; singura fara iubirea ta, fara tine. Fara nimeni care sa ma stranga-n brate sI si ma aline asa cum o faceai tu. Stau intr-un colt ascunsa de chipurile celor care ma privesc. Lacrimile deznadujduite ce mi le-ai provocat aluneca pe fata mea inrosindu-mi obrajii sI amarandu-ma mai mult. As vrea acum sa uit de tine, caci tot ce-a fost s-a prefacut de mult in scrum; a mai ramas un foc mocnit ca arde-ncet ce-a mai ramas din inima mea. Incerc din greu sa te uit sa-ti uit chipul zeiesc ce-mi lumina viata, sa-ti uit buzele de foc a caror sarutari ma-nvaluiau precum o furtuna; sa-ti uit ochii in a caror adancime ma pierdeam seara de seara; sa uit acum si zambetul tau as vrea, caci numai el ma putea face sa traiesc. Inteleg acum c-am fost precum o musculita ametita de mirosul vinului ce zburand neatenta se prinse in plasa vicleanului paianjen. La fel nici eu n-am vrut sa privesc in jur sI m-am azvarlit in plasa dragostei tale, oferindu-ti drept ofranda inima mea. Dar acum e prea tarziu; incerc in zadar sa-mi iau zborul vazand ca-nspaimantatorul paianjen se apropie.In zadar, ma agit incercand sa fug din calea ... sfarsitului.