Asculta

Asculta ploaia cum se strecoara printre noi, si sufletele noastre tanjesc dupa o racorire a anotimpului, dar tu esti departe si asta ma doare cel mai tare, stiind ca totul e acolo, si visele, si ganduri dar si fericirea caci atunci cand ai plecat ea a venit cu tine...Asculta, asculta neincetat atunci cand grinda casei o atinge ploaia si visele le spulbera, dar nu de tot. Asculta si-ai sa stii cat te iubesc de mult, caci ploaia este lacrima, si lacrima din mine ce fuge catre tine fara ca tu s-o vezi. N-ai s-o simti nicicand, caci ea e frageda si piere in umbra timpului vrajmas, dar asculta inca odata si-ai sa realizezi ca ploaia defapt te cheama printr-un alt cuvant...revino... Revino iti spun si eu cu glasul la pamant, irosita prin vremea chemarii de demult. Candva am vrut ca ploaia sa stearga tot ce simt, dar totul a ramas pe urmele pustii, caci dorul ce m-agita e mare si vrajmas, iar eu te strig intr-una si tu nu-mi vii la geam. Priveste acum cum ninge , si ziua si noaptea la fereastra, si geamul a inghetat in urma ta plangand,acum eu n-am sa mai zaresc privirea ta senina prin geamul de omat.Asa cum stralucesc razele in neaua alba, asa si ochii mei sclipesc la cea dintai chemare...Revino am sa-ti spun caci sunt in stare, caci inima ma-ndruma pe-a vietii astei cai...Revino si ramai cu mine!