In amintirea emotiei I

Ridică privirea, gândește-n trecut Și vezi o poveste cu oameni de demult Ce ard de dorința unui nou început Și speră și cred, dar totu-i doar vânt Căci ea a iubit și el n-a crezut Un om ce-i prezent și nu e trecut. Acum luna trece și iar îl privește Cum plânge că-i singur și-n iad înecat. Dorința apare, dar ea nu mai este… E sufletul cald ce-n lut s-a-ntrupat E visul sălbatic și demonul nopții Ce-i șterge obrazul și dulce-l sărută Pe buze…pe frunte…apoi îl alungă Și fuge spre suflete calde ce-o cheamă, Căci, ea e iubire, nu ura profană, Căci, ea este viața și nu moare-n el, Căci ea este Luna, iar el Lucifer. Aceasta-i iubirea…povestea e simplă. Acesta-i prezentul sau poate trecut, Ce leagă doi oameni și-un nou început. Căci, el o iubește, dar ea n-a crezut Și cade dorința și vechiul trecut Și demonul arde în sine tăcut…