Credeam ca stii ca te iubesc.
Credeam in tine, credeam in noi...
Credeam in ingerul ceresc...
Credeam in noi doi, amandoi.
Credeam ca lumea e a mea;
Credeam ca tu esti darul meu;
Credeam ca
Si de ar fi sa mor departe de voi
Sa va-amintiti de mine asa cum eram.
Nu vreau sa ma plangeti
Nu vreau schimbare printre voi,
Va vreau asa cum vreau sa fie...
Asa cum nimic nu a mai fost...
Si
Dintre forme geometrice aleg cu privirea,
Ma cuprind toate colturile, studiindu-mi cladirea.
Niste ziduri inalte, mari,caramizi acoperindu-le
Privesc cugetate usor spre mine,
Si-as vrea sa te las sa mori
Asa cum m-ai lasat si tu pe mine.
Sa simti in inima fiori,
De teama ta, de tine.
Sa mori in chinuri, sa plangi de-acea durere,
Sa simti cum e sa suferi in
Barbia iti e asudata de caldura,
Vantul nu mai adie deloc;
In camera se aude o clapa de pian...
O uvertura...
Strapunge linistea in graba.
Atinge linistit o clapa,
Un deget fin si ascutit.
Un
Te rog! Nu ma lasa singura
Mi-e frica de gandurile mele;
Nu-mi spune adio si-ai sa pleci
Nu vreau asta...
Dar stii tu... nici nu te iubesc.
Te vreau doar sa m-asculti
Doar tu asculti asa
Doar
Acum astept.
Astept sa mai scriu un cuvant,
Un vers, un rand sau poate chiar mai mult;
Dar nu.In minte nu-mi tresare nici un gand...
Ma-ntreb...oare ce vreau sa scriu?!
Ce gand astept sa ma
