Poezie
Cvazimota
Autoportet
1 min lectură·
Mediu
Nu sunt decât un șchiop pitic
Care-ntradins râvnește-a fi voinic.
Eu trec prim mii de bolovani
Luptând așa vreo optsprezece ani.
Dar naiba știe ce o fi
Că nu pot din pământ ieși,
Și mi se curmă deja dinții,
Mă-nebunește gândul minții.
Mi se îndoaie de la mijloc trupul
Și tot mai des cedează pulsul.
În loc se-oprește cordul vieții
Și cred că o să-ngenunchez, în fața greutății.
Oare o fi departe dimineața?
Poate c-o ascunde-acolo ceața?
Și mai forțez a inimii o lovitură
Și-nghit țărână înc-o gură...
12.02.2003
002.925
0