alex bâcu

creatiile mele,nu vreau sa sun belicos, dar sa te vad pe tine cand ai timp sa mai scrii ceva cand lucrezi 90-100h/wk. capitalismul asta nu ne invata odata minte...mama lui. cat despre comentariile mele eu mi-am invatat lectia.

stii, aveam un profesor de fizica in liceu caruia i se plansese odata un elev ca ii da note prea mici si ca pe el putin il interesa ce stia atata vreme cat avea medii mari. de atunci o data pe saptamana elevul X era intrebat in ce data eram si primea cate un 10 daca raspundea corect. acum este student la automatica.

nu se va mai repeta

"si apoi osmotic mai departe alunecam" as renova osmoticul care parca te pregateste pentru intrebarea din final prin gravitatea lui.

as rescrie -

Se auzeau zgomote multe si mici,
pastai de mazare pocnite între degete

"Locul acela cu nervii aflati chiar sub epiderma"

suna putin cam imbarligat - toti stim despre ce vorbesti, asa ca sunt convins ca poti sa reformulezi intr-o maniera mai eleganta

"Sa nu ma muste de calcâi vreun sarpe."

prea multe lighioane - atmosfera de intimitate si descoperire a voluptatii este populata de parca mult prea multe vietati. eu zic ca furnicile si soparlele sunt suficiente. serpii, da-i dracului... hehehe

bravo!

observasem si eu ca te cam inmuiasera poeziile de pe site in ultima vreme. ma bucur sa iti aud glasciorul si subscriu celor scrise.

mersi pentru deranj!

ca doar nu degeaba m-am semnat poparu' la ultimul comentariu, dupa porecla din liceu, care bineinteles ca venea de la scandic pop apa hameiata.

anton - sunt un cautator de noduri in papura intr-adevar. daca oriana se abtine sa comenteze textele care nu ii plac, eu fac exact pe de-a indoaselea. mi-a placut mult "bacanala" si am tacut malc. nu mi-a placut deloc "hai-ku" si mi-am facut auzita opinia.
iar apoi daca incepem sa coboram stafeta la nivelul altor creatii, doar asa de dragul infofolirii egoului nostru liric, este vai si amar.

de fapt nici "hai cu" ci "HiQ"

am spus-o si ma repet. ma scoate din sarite vulgarizarea haikului, care s-a transformat din chintesenta unei clipe de inspiratie, intr-o carte de vizita patata cu mustar a unui poet cu pretentii universale.

ce ai scris tu nu-i haiku, este "hai cu".

ai fi putut sa pui mai mult timp in versurile astea care sunt inspirate, dar scrise la puturosenie.

sunt atat de numeroase fisurile, incat nici nu pot sa le enumar pe toate... mentionez numai alandalismul titlului

dupa ce ai citit ce ai scris, nu ai nevoie de aspirine, ca ai cam botezat versurile cu apa "chiara"...

ultima parte este slaba. nici prima nu este cine stie ce, in afara de

"hai sa mai tragem un scandic
si sa murim a doua zi de dureri"

care suna haios dar nici pe departe a ceva dureros de inteligent.

mai am si eu o nelamurire - vastele mele cercetari in domeniu m-au familiarizat cu termenul voDca de la "voda". hai rusofililor, lamuriti-ma cum sta treaba?

poparu'

Nici o clipa nu am trait sub impresia ca m-as fi luat la tranta cu trei zmei pe care trebuie sa-i programez zi de vara pana-n seara, unu' la crapat de zori, altul pana la genunchi si al treilea cu capul unde-i stau picioarele.
Nici macar nu am sesizat tonul imperativ al vocii mele, se pare ca mediul si indeletnicirea mea din ultimele doua luni vor lasa niste amprente ca niste degete de nepot scoase din magiun si imortalizate pe rochia de mireasa a surioarei lui in ajunul nuntii.
Cat despre rolul de persecutat, sunt convins ca este o confuzie. Am facut recent (acum o ora in metrou) un scurt sumar ar rolurilor pe care le-am jucat sau le joc in viata, iar paranoicul parea un potential impanat de promisiuni, dar inaccesibil pentru moment.

band cate o cafea in cinstea fiecaruia, va saluta
degeaba

eu m-am sfiit sa iti dau o steluta pana acum... ma iarta pentru neindrazneala

hai sa zicem ca aquinas nu iti va cere drepturi de autor, dar cine isi asuma responsabilitatea pentru tot ce se publica in biblioteca virtuala?

primul meu comentariu a fost scris intr-un mod superficial si impulsiv. degetelul lui lucian este perfect justificat de lipsa coerentei lui. stiu ca se va mai repeta - cel putin pentru inca doua saptamani de acum incolo, pana cand voi avea si eu vreme pentru astfel de indeletniciri ortoepice.

continui sa am dubii despre necesitatea existentei editorialului. sau macar depre amplasarea lui strategica in buricul targului.

ce ma deranjeaza cat negru sub unghie este bugul asta de programare care nu prea stie sa adune stelute...

imi spui si ce inseamna - ca nu cumva sa-i trantesc cine stie ce enormitate. mosul este cam de aceeasi varsta cu tine...

Intr-adevar nu sunt la curent cu ceea ce se discuta aici, iar citirea editorialului nu m-a edificat defel. Daca, intr-adevar Patapievici a fost pradat, iar Dinescu si Plesu au fost luati la intrebari, fiindca au fost considerati potentiali autori, atunci acest eseu nu isi gaseste rostul, subiectul in sine fiind suficient de suculent pentru a nu mai avea nevoie de astfel de comentarii. Iar daca tot acest scenariu este fictional, mie mi se pare un subiect tratat cu condescendenta si o stereotipizare inutila a Politiei.
Ce nu mi-a mai placut -

stilul, nu stiu daca intentionat, pe alocuri schiopatand. Eu l-am considerat intentionat, si l-am trecut la capitolul condescendenta.


Sa ma explic

"34 a urcat ușor în sus"
"nici-un"
"scrie ca s-a furat[...] un calculator, doua telefoane mobile"

ca sa nu mai pomenesc platitudinea unor exprimari de genul -

"Mișcarea tramvaiului este lentă, expozitivă, în locul acesta. "


"Eu voiam să verific numai ipoteza că ei sunt făptuitorii, pornind de la faptul că nici unul, nici altul nu utilizează computerul, deci PC-ul ar fi fost prima piesă de care s-ar debarasa ei pe “piața liberă”.

"La fel și cu pistele unei anchete, ele zboară."

"ceea ce probabil că vor fi viitoarele aripi ale lui “34”."

Mai adaug aici vreo doua trei litere omise si rezultatul este un editorial pe masura mainii mele.

Cat despre sireturile domnului adrian, recunosc ca habar nu am cine este domnia sa, dar din momentul in care si-a asumat aceasta persona virtuala si anonima s-a incaltat si cu o pereche de bascheti chinezesti cumparati din Europa.

Astept si sunt deschis oricaror contra-argumente.

ne mai citim.
Alex Bacu

seful nu este armean doar o data pe saptamana, ci doar eu ii sunt subordonat saptamana asta. si nu-i sef, ci sefulet, adica asociat, adica mai bine ma intorc la munca si termin cu palavrageala

cu cersetorii mei este o cu totul si cu totul alta poveste - ieri am cumparat un sandvis unei punkiste care flamanzea pe strada si am retrait niste comebackuri foarte vivace de acum cativa ani. numai ca de data asta eu eram la celalalt capat al sandvisului.
ea mi-a multumit sfioasa m-a privit cu o niste ochi tampi si m-a enervat cumplit.
atat.
cat despre blanzenia cuvintelor mele - sunt desalat de serviciu, dar las' ca ma-ntorc in trei saptamani si am sa ma desalez de lasa-ma sa te las.
by the way seful in a carui subordine ma aflu saptamana asta este armean - vreun sfat pentru ai castiga simpatia?
stiu - sunt un nemernic...

e al doilea text pe care-l scrii cu adevarat. ultima strofa m-a facut sa crap pe ici pe colo de invidie.
titlul este total neinspirat fiindca destabilizeaza ideea lipsei de comunicare, atribuind-o unei banale baterii de celular terminata pe plaja.

sa descifrez eu un alt raspuns dat andiei?