alex bâcu

as scoate \"o\" din ultimul vers.

principialmente sunt impotriva animalelor domestice, in special a cainilor si a pestisorilor din acvarii, insa avand in vedere momentul delicat comunicat de poezie, imi voi pastra diatribele pentru o data ulterioara

taurului ucis de toreador
la corida. - o metafora extenuata prin clarificarea de para malaiata. ce vreau sa spun - taurului ucis ar fi suficient ideea este comunicata neavand neovie de obositoare explicatii ulterioare. taurul ucis de toreador ar fi un pic cam mult, iar taurului ucis de toreador
la corida este prea-prea.


strofa a doua este mai slabuta acel chiar as vrea si inversiunea stanga-drepta, dreapta-stnaga nu mi s-au parut a fi extraordinar de bine alese.

sa simt sinuciderea toamnei depresive,in maduva oaselor
alb pe rosu,fulg pe frunza,crima si pedeapsa.
vreau sa aud frunzele convalescente
cum roaga zapada sa le fie giuligiu,cavou obositor de alb

daca ar ninge toamna asta,macar toamna asta.
poate m-as lasa de fumat
mai sti,aerul rece e aspru, sanatos
peisjul inedit mi-ar curata si mie retina

aceste doua fragmente sunt cele mai reusite desi sunt presarate cu greseli de ortografie ramase necorectate

iar partea cu kitschul/arta mi s-a parut inutila si apartinand unui registru tematic complet diferit si in care nu stiu daca ai tine la tavaleala. nu ca eu as tine prea mult.

ignorand tambalaul din subsolul poeziei tale, vreau sa te laud nitelus pentru poezioara asta. iata ca are si chatu\' efectele lui neprevazute, dar benefice.

radule, eu mi-am facut un cont paypal unde cei transatlantici pot depune pe net o suma, sa zicem de $3-4 de pe cartile lor de credit in vederea achizitionarii volumului si acoperirii cheltuielilor de expeditie.
banii vor intra in buzunarele antonului pe 21-22 decembrie cand voi ameriza in pahare cu bere printr-un bar bucurestean.

am nevoie de acordul tau si al lui anton pentru a face aceasta inginerie financiara.

pluralul numelui meu de familie - bâcu.

cateva obvservatii mignone

icarii, argonautii si stelele - eu as scrie icari, argonauti si stele

icari moderni - moderni este un balast, fiindca deja ti-ai definit pozitia temporala inca din al doilea vers, de la felia aia de pizza

virgula dintre veverita si priveste ar trebui sa dispara

balansoarul plin de intrebari - mi s-a parut cea mai slaba metafora

a ragusit orfeu (de ce l-ai anglofonizat pe sireacu\' om) privind (nu am priceput ce are ragusitu\' cu privitu\')

ultimele doua versuri (in special de dor ma dor) nu reprezinta un final pe masura suflului creator cu care iti animi universul in care prozaicul (sic!) coexista cu franturi mitologice rapuse de impunitatile profanului. o redare tatonand realismul noptilor bulversate de sirenele ambulantelor strabatand bezmetice venele transversale are noului york.

post scriptum daca inca nu ai invatat sa ma citesti printre randuri afla ca mi-a placut

nu din incapatanare a ramas ultimul vers la locul lui ci pentru ca nu am avut altceva mai bun de pus acolo. cand oi avea, oi pune. am simtit aceasta precizare necesara, pentru a nu se crede ca cei care ma comenteaza vorbesc la pereti.

realizez cat de pretentios ti s-o fi parut titlul. de fapt A si B sunt initialele numelui meu, de aici alunecarile.

desi textul de fata nu este stralucit, dai dovada de o candoare si o versatilitate de invidiat in manevrarea textului poetic. incearca sa o raresti cu exageririle (spun eu asa ceva???)

si ce muced
in aspra-i pudoare

muced si pudoare sunt doua cuvinte de esenta tare, carora coabitarea nu le prieste

nascandu-se siesi
drept unic, nalt zeu.

banal final - monoteismul antropomorfic.


cred ca cea mai savuroasa portiune este

Plonjeul acesta sec, fara final
ce-amar amurgeste
ce arde amar
in cercuri pornit-a
candva, initial.

Inalta-n privire, adanca in salturi
o lume intreaga plonjeaza mereu
in calm, in retineri,
in vifore, spalturi,
in moalea-i plutire plonjeul e greu

de fpat cam tot ce ai avut de spus regasesti aici, neprea avand nevoie de apendicele ulterioare.

incerci tu ceva ceva, insa pase-pase-urile astea inte grobianul cotidian si pseudofolclorul asta de mercerie sunt prea abrazive, necurgand intr-un mod armonios ci mai degraba poticnindu-si bastonul in tarana

De capra cea cu trei mertane
Si lupul care si-a deschis butic

astea, iertata-mi fie comparatia, sunt metafore de vodevil/voixdeville/vocea patriotului nationale.

poezie sanatoasa.

partea cu

Si uite asa,pitic dupa pitic plecau cu autobuzul spre o alta mare interioara
mai albastra
mai sarata
mai mare

nu am priceput-o si nu i-am gasit folosul in economia ideatica a textului tau.

as scoate parantezele de la
(pe care de acasa o chema Ionescu)
principialmente sunt impotriva folosirii parantezei cu scopul de a elucida anumite nelamuriri metaforice. daca ii schimbi rolul, da, dar asa e tocmai buna de pus intr-un manual cu instructiuni de folosire pentru triplustechere


sa moara papa\' Halley daca l-au vazut vreodata - o glumita cam usurica, la a doua citire isi pierde si urma discreta de umor pe care cu stoicism o pastra inainte

neputinta mea baroca - mi se pare o metafora inutila si cam impotenta, mai mult folosita asa de dragul aflatului in treaba.

oricum, una sub alta o poezie sanatoasa.

in strofa intai nu vad nimic altceva decat un manierism pretios fara vreun sort de izbanda. oi fi eu nedus la oftalmolog...

insa

cerul se spargea in confetti
si noi
lipeam pe pavaj bucati de albastru
razand.

este un pasagiu reusit, insa cam singular si rebegit.

titlu mi-a fost insuflat de pan intr-o taifasuiala pe chat.

andia - se pare ca aceste lupte seculare au coincis cu deadolescentizarea mea.

oricat de hatru as fi si cu oricat de multa precautie as privi afluenta noilor poeti pe site, nu pot sa nu constat o imbunatatire calitativa remarcabila.

unde e, e!

din neghiobism, incapatanare sau indolenta nu prea citesc poezie pentru a incerca sa imi orbecai singur drumul spre un stil aparte.
asemanarea cu brumaru este fara doar si poate accidentala.

savuroasa ca un pahar mare de lapte rece intr-o dupaamiaza toropita de mahmureala.

\"Vrei familie, banala
iara eu sa stau in cap
cu un sceptru de satrap,
Familist.
In peisajul anarhist
pentr-o minte sloboda
te preumbli, Antichrist,
ca Voda prin loboda.\"


\"Tip la luna
tip la soare,
la cutumele banale
din trecutul androgin.
Misogin.\"

mi-au placut indeosebi.

primele doua versuri inadecvat de nepotrivite.

suna mai mult a muzichie punk decat a poezea. ma intreb si eu - textier-esti?

tenis este kosher. adicatelea nu se supune acelorasi napastuite reguli ca adidas, xerox, barabula.
tenis este un neologism impamentenit probabil din 1893, de cand s-a inaugurat varianta moderna a sportului cu fileul gaurit.
daca ar fi sa extragem toate neologismele precum niste maselute cariate, am hali doar viezuri si branza.

anton - am sa stuchesc un gerunziu, dar zau parca nu exista suficiente timpuri si moduri in limba romana. daca am prea multe imperfecturi dau pe ogorul lui mat, prea multe gerunziuri...

aleksandar - tocmai tu sa-mi deslusesti conotatiile erotice?! ma simt un mos pervers, stand in baston pe ghizdul fantanei de la universitate si admirand studentele la litere.

adaxis - este complementara precedentei poezele cantec pentru desblanzit nevasta.

singura delectare am simtit-o - placere macabra si vinovata - la plescaitul satisfacator al lui \"infasca cativa\".

in rest acelasi stil inconfundabil.

ynightmare a caracterizat cum nu se poate mai bine textul ca fiind prozaic. din cate imi confirma un dictionar al carui numa nu va fi divulgat publicitatii, prozaic se refera atat la caracterul de proza al unui text, cat si la abundenta unor expresii palid/ordinare din limbajul cotidian, expresii invecinate cu cliseul.

asa ca te-as ruga ca data viitoare sa iti plimbi limba in gura de vreo sapte ori sau sa iti freci degetele (sau labutele) in apa calaie inainte de a mai tasta mirabolante declaratii de independenta lingvistica.

poezeaua se vrea un cadou onomastic, asa ca multe referinte sunt personale si nu au decat un singur decriptor.