Poezie
Repere
ratiunea
1 min lectură·
Mediu
De dincolo de stele
sub vălul negru
infinit
al timpului,
o r a z ă
subțire,
penetrantă,
punctează absolutul,
mângâie-n treacăt
adâncurile albastre
și
contopită cu valuri de lumină
crează
plasma vie.
Galactice milenii
se înșiră,
palpează plasma albă,
o modelează,
o definesc.
Și ca o gigantică explozie,
smulgând vălul timpului
erupe
din gol spre absolut
r a t i u n e a
014.901
0
inca din primul vers se vede stangacia, dar nu asta poate e problema pentru ca omul invata mereu ci mai degraba e nelucrarea acestui text... doi \"de\" intr-un singur vers scurt e prea mult.
\"galactice milenii\"??? e o absurditate de duzina. si mie imi plac metafore cat mai bizare, asa ca moartea, dar intotdeauna incerc sa le caut logica... sunt multe cuvinte in acest poem care sunt simple alaturi, in stil dadaist as putea spune...
nu zic sa incerci sa iti schimbi modul de gandire ci doar sa lucrezi textele dupa ce le scrii... asta face diferenta intre un poet si un individ care scrie...
asta e parerea mea... am incercat sa iti dau cateva exemple in speranta ca vei intelege ca nu se poate posta asa niste versuri
cu prietenie
inoni