nefirescul surd privește cu speranță
zăpada ce reflectă a stelelor substanță
un câmp de stele mate fără de chip și poate
sub câmpul de lumină se ascunde noapte
deasupra cer de seară oglinda
mă gândeam cuprins de vreme
sau de vremuri cine știe
a găsi o socoteala la ceva ce va să fie
luna galbenă ghidușă
îmi arunca gene gene
prin sticloasele ferestre
iar eu stau învins de
spuză și puroi țâșnesc din tâmpla surdă
infecțiunea strâmba a creierului stos
atrage după sine doar viermuitul gros
salivez in gură cu spuză verde-n buză
la gândul împuțit de umed și de
