În cinstea blondelor

Era blondă, Nu pentru că așa se născuse, ci pentru că așa era mai frumoasă, De fapt ar fi fost frumoasă oricum, dar fiind blondă îți dădeai seama de frumusețea ei mai repede... și avea pielea albă...pentru că așa se născuse... Din loc in loc se rătăcise câte un pistrui, dar asta te încânta Pentru că puteai să-ți petreci timpul numărându-i...și atunci când terminai de numărat...puteai să-i mai numeri o dată Pentru că sigur mai răsărea unul între timp... Avea buze subțiri, conturul se pierdea prin piele, dar nu conta asta, conta ceea ce rosteau acele buze Ochii?...mă întrebi de ochi...?...ochii pot avea orice culoare, căci fiind blondă orice culoare-i mai frumoasă... Dar nu contează ce culoare au, contează să te vezi in ei... Era blondă, și dacă îți treceai degetele prin părul ei, ți se făceau blonde, și dacă-i sărutai creștetul, ți-era gura blondă... și de-i iubeai trupul...al tău se făcea blond...te-nsemna fără să știi... și oricine de-ndrăznea să ridice privirea din pământ să-ți citească-n palmă, \'n ochi, pe buze...știa de blondă...