Texte în proză

Suntem damnați să ne pierdem urmele în urmele urmașilor noștrii…Tăcerea nostră va mai fi, precum ura,iubirea și dorințele noastre vor mai vedea lumina zilei mult după moartea noastră… Nu avem

Păsările plâng În adâncurile nopții păsările plâng… Plâng de dor, plâng de Soare, plâng de nefericire, plâng de oameni… Este o nebunie să auzi păsările plângând? Poate că da, poate că nu.

În urma timpului… Sunt un călător întârziat… Expresul timpului trece pe lângă mine în viteză iar eu privesc tăcut cum fiece secundă depărtează un călător de mine, ducându-l în calea destinului

Întoarcerea la Eden Picături mici de ploaie cădeau rar pe parbrizul mașinii. Afară, noaptea amenințatoare părea a ascunde cele mai de temute iluzii ale unui suflet bântuit.Razele

Era o zi cum nu se poate mai frumoasă.Căscă lung îngânată de razele soarelui molatec ce-i îmbăta simțurile într-o liniște cutremurătoare.Deschise încet ochii încercând să mijească ceva prin marea de

Întâi simți o arsură în interior.De fapt nu era chiar o arsură, ci mai mult o apăsare.Urca de jos în sus, încătușându-i pieptul într-un zid uscat,erodându-i gâtul într-o strânsoare inimaginabilă,