Poezie
Lungi gene
1 min lectură·
Mediu
Lungi gene albastru se zbat.
Adună-n cochilii de somn nedormit,
Ecouri amare prelinse lasciv.
Cu luciri de smarald,
Lungi gene albastru se zbat.
Acidul din suflet croieste crevasa
În care te scurgi, spre stele s-ajungi,
Și amarnic dorului speranța s-alungi.
Lungi gene albastru se zbat,
Și-mi cânta duios neputința...
Ecouri din ceea ce candva eu am fost...
Mirajul în care ispită-ți voi fi,
Iubindu-ți,trăindu-ți,sorbindu-ți ființa.
012918
0
am citit poema ta.
retin:Lungi gene albastru se zbat,
Și-mi cânta duios neputința...
Ecouri din ceea ce candva eu am fost...
Mirajul în care ispită-ți voi fi,
cu prietenie,