Albert

Mașini trec continuu - s-aude stres și-i miros de poluare în parc pe-o bancă de fier ruginit și lemn putrezit vopsit într-un crem palid. E mai retras aici, e toaletă - miros specific - iar pe-un fond

Omul - fiinta constiente - stie: trecutul nu-l poate schimba; viitorul nu-l cunoaste. Omul - fiinta inteligenta - gandeste: pentru inceputul oricarui eveniment sfarsitul e-n viitor si

Patru pereti albi. Nici o usa, nici un geam. Plafonul alb, Parchetul negru. In mijloc stau bibelou Cana alba - goala, Iar cana cu lapte-i Cana neagra. Pisica alba cu ochi verzi Iese din

Soarele apune pe un cer senin. Ma izbeste praful de vant purtat Simt miros de balegar proaspat Aud porci nevinovati tipand disperati Vad oameni obositi, de lume tolerati: Copii

Pentru ce traieste un om? Pentru bani, pentru faima, pentru nimic - din traditie... Eu? Pentru altii.

Cand esti subiectiv in viata iti doresti ceva. Primesti un cadou, il deschizi - e-un mar. Esti fericit, il scoti si vezi ca, de fapt, e un par. Ti-e greata. Asa se-ntampla cand esti subiectiv

caldura soarelui trecea bucuros prin aerul uscat si-n camera timpul curgea incet parca s-ar fi oprit iar eu zaceam intins pe pat - cred ca nu dormeam. vesela murdara statea gramada si nu-mi