Nici

Eu sunt amanta sufletului meu, alinarea trupului și scânteia din gândire... Cuvinte reci, lacrimi de ploaie și un sentiment adânc de pierdere... mă pierd pe mine și totodată miile de fețe folosite sau nu atunci când cineva a îndrăznit să mă atingă cu ceva... Mi-a rămas un gust amar, o senzație acidă pe gât și o neliniște în privirea de gheață. Aprind stresată o țigare, trag cu poftă și observ că nu mă ajută cu nimic. O privire ațintită asupra mea... mă întorc și țip: TACI!!! Dar e doar vântul... azi nu vreau să fiu nimic: nici amantă, nici alinare, nici scânteie. TACI!