AIDA

Piramidele-s tocite chiar din marmură și miere când de vifor-s respirat și-n durere condamnat - Călare pe-un cal măiastru cer să fie cer albastru ! Caut mut un muribund căci am iarăși rol

Când îi e foame piciorul meu mușcă pământul și-l împarte cu celălalt. Când îi e foame mâna mea o caută pe cealaltă iar ochiul meu îl alungă pe celălalt și mai departe. Când îi este

Nevrednică mi-e retina când încă păstrează perle (-albe și negre-) din fiorii surâsului Tău…

Credeai, că ochiul tău și ochiul meu sunt ochii noștri- Fals: nu poți aduna două fracții cu numitor diferit…

Nimicul bate la ușă (face apel la recurs…) în timp ce clipele pierdute tocesc dinții la cheia de rezervă…

Oameni ! A sosit vremea să stăm (între patru ochi…) cu Străinul din noi… -Frate, îmbie-l cu o pâine și vin: zarurile sunt aruncate…

Mamă, lasă-mă să mă joc cu spada ochiului tău. Să pătrund în miros de esență- Ca macul să roșesc… Te rog, lasă-mă să păstrez surâsul tău în flori de măr: să cadă arome cu

Ochiul meu s-a privatizat: caută (și găsește!) capital străin în pulberea de aur căzută din buzunarul inimilor imobile…

Când ai plecat surâsul a paralizat în umbra îmbrățișării calde; cearcănele așteaptă și acum (pe gânduri umezite...) pleoapa viselor convergente pentru ca ceara suspinelor să nu

Desigur că inimile noastre s-au mai îmbrățișat odat’ dar au rămas atât de sărate încât abia acum ne putem răcori la umbra copacului bătrân…

Înainte de Mine - potopul; După Mine… potopul - (E ca în Babilon-) Însă Noe (cu-a lui arcă) mă-ndeamnă să ascult imnul florii ce trece în…fruct.

E atât de senin când plouă șiroi și atât de lumină în noapte când desculță e talpa-n noroi iar viața picură-n șoapte. E atât de tânăr un copil bătrân când află că moartea e în viață iar

Unii, își sprijină capul pe umerii timpului pentru ca apoi să dea din picioare că sunt scoși afară din ring- Alții, luptă contra timpului și îmbătrânesc înainte de

Unii consideră că au stofă îmbrăcându-se în cuvinte când mai bine ar spune vorbe goale- Alții pun o floare la butonieră și consideră că e de ajuns- Atenție: oamenii cu inima în

Singur printre toți… Lăsați-vă pe somnul meu, mușcați din trupul meu, dacă vreți, dar lăsați-mă să alunec prin izvoarele Lui - E poate singurul fel de a fi…

Solo sau duet ? Când ne purtam capul pe brațe umbrele noastre s-au mai prins în jurul razei singuratice dar acum, s-au îmbrățișat atât de tare încât au aceeași Umbră… Bucuroși că

Fata Morgana Gata ! Am spart zidul plângerilor ! Călare pe Pegas voi ucide Mărul discordiei și voi căuta (chiar și cu ochii lui Argus) ” pasărea albastră” din grădinile

Și când paharul s-a umplut… Busola timpului mă-ndreaptă Spre piatra amintirilor „duet”- Aș vrea s-o sfarm, dar niciodată Nu pot schimba trecutul cert. Vâslesc prin amintiri de-o