Piramidele-s tocite
chiar din
marmură și miere
când de vifor-s respirat
și-n durere condamnat -
Călare pe-un cal măiastru
cer să fie cer albastru !
Caut mut un muribund
căci am iarăși
rol
Când îi e foame
piciorul meu
mușcă pământul
și-l împarte cu celălalt.
Când îi e foame
mâna mea o caută
pe cealaltă
iar ochiul meu
îl alungă pe celălalt
și mai departe.
Când îi este
Mamă, lasă-mă
să mă joc
cu spada ochiului tău.
Să pătrund în miros de esență-
Ca macul să roșesc…
Te rog,
lasă-mă să păstrez
surâsul tău
în flori de măr:
să cadă arome cu
Când ai plecat
surâsul a paralizat
în umbra îmbrățișării calde;
cearcănele așteaptă
și acum
(pe gânduri umezite...)
pleoapa viselor convergente
pentru ca
ceara suspinelor
să nu
E atât de senin când plouă șiroi
și atât de lumină în noapte
când desculță e talpa-n noroi
iar viața picură-n șoapte.
E atât de tânăr un copil bătrân
când află că moartea e în viață
iar
Unii,
își sprijină capul pe umerii timpului
pentru ca apoi
să dea din picioare
că sunt scoși afară din ring-
Alții,
luptă contra timpului
și îmbătrânesc
înainte de
Unii consideră că au stofă
îmbrăcându-se în cuvinte
când mai bine
ar spune vorbe goale-
Alții
pun o floare la butonieră
și consideră că e de ajuns-
Atenție:
oamenii cu inima în
Singur printre toți…
Lăsați-vă
pe somnul meu,
mușcați
din trupul meu,
dacă vreți,
dar
lăsați-mă să alunec
prin izvoarele Lui -
E poate
singurul fel de a fi…
Solo sau duet ?
Când ne purtam capul pe brațe
umbrele noastre
s-au mai prins în jurul
razei singuratice
dar acum,
s-au îmbrățișat atât de tare
încât
au aceeași Umbră…
Bucuroși că
Fata Morgana
Gata !
Am spart zidul plângerilor !
Călare pe Pegas
voi ucide Mărul discordiei
și voi căuta
(chiar și cu ochii lui Argus)
” pasărea albastră”
din grădinile
Și când paharul s-a umplut…
Busola timpului mă-ndreaptă
Spre piatra amintirilor „duet”-
Aș vrea s-o sfarm, dar niciodată
Nu pot schimba trecutul cert.
Vâslesc prin amintiri de-o