Ahtumus Von Blitzkrieg

pietrele imi sclipesc ranjind, ca un dumnezeu prea fad, si-mi spun de ce eu tind spre meduzele ce cad.

copil tampit cu ochii de soare te rupi incet de a ta mama, culegand puroi si sare dintr-o adanca mare, calma. te spurci cu visuri de amar pierdute-n drum, de o vecie, iti renegi pustiu un

I. Boul un bou clocea un ou, cu libidou, intr-un cavou. II. Vaca o vaca canta pe-o craca o rima seaca, ca sa-i treaca. III. Vitelul un vitel, cam tampitel, s-a sinucis

Ma vreau poet, si asta cu orice pret. Vreau sa stapanesc cuvantul, sa fiu singurul care sa zica ca a atins infiniul din fiecare litera, din fiecare cuvant. Dar chinul in care ma arunc de unul

te iubesc prin abstinenta, dintr-un sens opus, ma simt pierdut intr-o esenta: subiect nepropus. te iubesc ca un fachir, ca un cui nefinisat, corpu-mi este plin de pir: idiot nedeclarat.

ma rup incet de voi, ma pierd prea iute-n mine, va simt inerti si goi, voi va jucati, va e prea bine ? aiurea scriu, tampenii triste, aiurea simt, prostii proscrise, certati-va

gandul mi-e dus de-o sinusoida, aluneca-ncet pe-o serpentina, simte si spune in cardioida o asimptota de lumina. dar limita mea la infinit se pierde-ntr-un clopot de aur, si-n curba eu ma

cai albi ca spuma marii, se vad pe ulita, in tina, drum de aur, drum al sarii, plecat-au fara vina... si duc durerea stancii prin clopotul ce urla, se aud cum canta pruncii in varful lor de

o rima perfida imi spurca ideea, iar decorul, voi, se defineste... trunchiat prin mine. asfalt, nu indurare, o sa va gatesc la micul dejun.

asfaltul mi-a soptit ca soarele ... a ars azi dimineata... un inger in zbor spre pamant. eu asflatului i-am soptit ca pamantul... a ingropat azi dimineata... un suflet in drum

\"razi, si lumea va rade cu tine. plangi, si vei plange de unul singur\" ratacit intr-o padure de cuburi ciuntite, imi ascut cutitul pe un ochi tacut. nu mai zic nimic, cuvinte

cuvantul greu mi-apasa gandul, incerc sa-l scriu dar nu-i facut sa se aseze pe hartie. idee am dar mintea nu m-asculta si lasa slova fara sens, si cand o spun parca ma-njura. o iau iar

anihilat de zadarnicie, haituit de visele voastre, tradat de al meu ego, urat de a mea mama, mintit de prezent, uitat de viitor, sedat ca un inger ...

asfaltu-i crud si-mi curge nud dintr-un dud: am ochiul ud... iara un vant zice-un cuvant, de vechi mormant, gandit de-un sfant.

Ma stradui sa strang ce-a mai ramas din valul ce s-a sfaramat, acum, de stanca. Si-am gasit suflete singure, nenorocite, scapate candva, de-un astru calator in graba sa spre

Mi s-a cerut sa sparg valul cu o pana ... si-am reusit... pe-o foaie de hartie cu litere mici si aleatoare, ce erau doar eternitate.

imi simt sufletul cuprins, in piept, ca intr-o nuca seaca, tare si inchisa... dar tot atunci, imi pare ca s-a imprastiat... in mine. nu stiu ce simt, dar stiu ca-mi este frica...

perfid si trist, sacru anticrist, ingeri spurcati, sclavi imparati. cuvinte ciuntite, pacate prea sfinte, copii sangerosi, doctori leprosi. tu ma-ntrebi de ce? \"da\" eu

crepusculul il am in mine, doua sabii se ciorovaiesc, tu-mi povestesti despre crime, tantari-n zbor se lovesc... cararea-mi coteste-napoi, cerul e-ntunecat de soare, tu imi zambesti cu

un inger m-a muscat de ceafa, un altul cu o lama m-a taiat, in timp ce numaram si eu leafa: plata pentru al meu pacat.

Un nufar soarbe moarte dintr-o raza de luna pierduta, iar ura ce deasupra veghea loveste cu o putere crescanda .... Amin!

ma lepad de o toamna, si-am sa fur o coasa... ce m-a bagat in seama spunand ca nu ii pasa.

te-am muscat de ceafa ca sa te simt, dar m-ai impietrit ... ti-am sarutat privirea ca sa te vad, dar m-ai impietrit... m-ai impietrit ... si-acum te simt, te vad, dar

Ma simt pagan in ochii tai Ca un copil prea prost, prea crud, De suflet ma muscau dulai Si te visam iar sangerand... Zambind ciudat catre o luna, Ca un arhanghel fara sens,