Ahtumus Von Blitzkrieg

asfaltu-i crud si-mi curge nud dintr-un dud: am ochiul ud... iara un vant zice-un cuvant, de vechi mormant, gandit de-un sfant.

Inimi de fete moarte dupa zburatori drogati culeg cu vola de pe strazile facute din lapte si miere. Ziduri de vise desarte strajuiesc trotuarele. Ma simt bantuit de umbre si dorinte in acest oras

Absurdul ma cheama, ma absoarbe, Stau de vorba cu mine intr-un lan de nimicuri: Suicidul pasiv e tot o forma de eroism ? Scoate-ma din mine Eu turbat !

Din nimic ma voi ridica spre tine, cu ochii manjiti de sange, cu mainile pline de ura, si te voi iubi ca pe un arhanghel stins in focul ingustimii tale. Ma voi hrani din trupul tau false

otrava zambita pe buze de flori, pe ochi de ispita imprastiati prin nori. otrava gandita pe fese muscate: idee tampita ce ura-mi-mparte.

Ma simt pagan in ochii tai Ca un copil prea prost, prea crud, De suflet ma muscau dulai Si te visam iar sangerand... Zambind ciudat catre o luna, Ca un arhanghel fara sens,

te-am muscat de ceafa ca sa te simt, dar m-ai impietrit ... ti-am sarutat privirea ca sa te vad, dar m-ai impietrit... m-ai impietrit ... si-acum te simt, te vad, dar

ma lepad de o toamna, si-am sa fur o coasa... ce m-a bagat in seama spunand ca nu ii pasa.

sobolani, orbiti de ura, isi rod destinul, pe ascuns, sub un Hrist coclit, ruginit. un Hrist mangaia sobolani cu ochii de argint.

Ieri dimineata in semn de iubire (eterna, pura, neprihanita, vesnica etc) Ti-am sacrificat pe altarul dragostei (aceleasi atribute de mai sus) Un pluton de muste ! Le-am imbuibat cu

zgribulit ca un cotoi, napadit de ura, stau si torc niste noroi la un caine-n gura. si ascut asfalt, integru, sub o raza moarta, de la un luceafar negru, pravalit in soarta.

copil tampit cu ochii de soare te rupi incet de a ta mama, culegand puroi si sare dintr-o adanca mare, calma. te spurci cu visuri de amar pierdute-n drum, de o vecie, iti renegi pustiu un

pietrele imi sclipesc ranjind, ca un dumnezeu prea fad, si-mi spun de ce eu tind spre meduzele ce cad.

anihilat de zadarnicie, haituit de visele voastre, tradat de al meu ego, urat de a mea mama, mintit de prezent, uitat de viitor, sedat ca un inger ...

ma razboiesc c-un gand parsiv, ce-mi spurca mintea ne\'ncetat... al mortii mele light-motiv; oare pot sa neg: \"Cacat!\"? arbitrar ma cenzurez, ca un sadic infocat, si din tot ce eu

Menestrel batran cu ochi de plumb, cu arcusu\' stramb crescut din carne, ne canti o oda ce suna crunt, pe buzele-ti vineti, buze de sfant, ce-ncet, incet, dar sigur, ne adoarme.

Rezemat de gard privesc la lună beat și ma-ntreb timid: oare de ce rabd ?

chipuri de foc si ochi de smarald... plouau pribeag fiorduri.

Un nufar soarbe moarte dintr-o raza de luna pierduta, iar ura ce deasupra veghea loveste cu o putere crescanda .... Amin!

I. Boul un bou clocea un ou, cu libidou, intr-un cavou. II. Vaca o vaca canta pe-o craca o rima seaca, ca sa-i treaca. III. Vitelul un vitel, cam tampitel, s-a sinucis

Scrasneam din dinti, pe-al tau cavou, cu ochii infierati de ura. Muscam din piatra, din cruci si din statui; sudalmi imi colcaiau in gura. Am turbat de dorul tau copil ingrat, inger

un inger m-a muscat de ceafa, un altul cu o lama m-a taiat, in timp ce numaram si eu leafa: plata pentru al meu pacat.

Rabufnind ca un melc \"homeless\", am injurat aseara Luna. Imensa roata de cascaval de pe cearceafu-nnegurat mi-a zambit. Dedublat de o raza de lumina branzoasa si mucegaita mi-am ghicit

Doua linguri se certau pe un lavoar: una zicea de dulce, celalta de amar. Cutitul dormea amnezic langa sapun, iar eu am uitat ce dracu\' vroiam sa va spun. Oricum nu conteaza al meu sfat