Adriana Simion

discutie; formal sau mai informal... paaai. da,da,da familiar, ce facem noi aici. conversatie sa faca umbra timpului. cuvinte, cuvinte, semnificatii nema, o logica de suprafata si lacrimile

Amara culoarea visului de dimineata, ce freamata intr-un pahar de ceata calda! Clipesc dezordonat gandurile care in noapte mi-au soptit idei si sentimente obscure! Acoperita de pleoape mi-a fost

M-am nascut conceputa de roua si lumina, am crescut odata cu inflorirea diminetii, iar acum ma metamorfozez… Din omida obosita de culoare in fluturele naiv al vantului. De ce ma poarta

Am fost sageata de lemn. M-am nascut din istoria clipelor demult trecute. Am trait neputincioasa melodia goarnelor de lupta, Am auzit durerea trupeasca, Am amortit de gustul sangelui. Sagetez

Cu o clepsidra de nisip murdar timpul ma urmareste! Acum cateva clipiri de viata am rasarit din namol. Cu zambetele reci ale lunii am inflorit, dragul meu, Am invins zapada ce imi ingheta

Într-un oras pierdut de soare Vantul alerga spre cer, Sa regaseasca ploaia Si sa alerge impreuna cu ea Printre radacinile batrane ale copacilor, Poate, poate, lumea lor o sa planga

S-a topit tarana in mine, Iar acum sunt umpluta de gol… Am trait intunericul multor zile de vara si deja lumina m-a pierdut printre alte ganduri ale ei. Blanda lumina, Ma privesti si totusi

Privindu-ma in ochi, ma impingi in prapastia de care m-am temut! asa ca ... acum cad in golul universului... daca nu ma vei opri vreodata din cadere? ma vei regreta? ma vei iubi macar

Cu coltii perfizi durerea ma musca! ma sfasie un chin etern al ochilor tai! Privirea ta o respir, cu amintirea ta ma hranesc, cu sangele tau dorm, iar pe regretul tau il simt arzandu-mi pielea

Borcan de cearcane si sughituri rostogolindu-se... Se opreste intr-o lingura de hartie Si ramane impresionat De cat de vurnerabil pare albul foii, De cat de virgina este acest urmas al

Stilata, pustie noapte, Un ghem de soapte traieste fierbinte In al tau integ, Urmarit de intuneric. Aburi de gheata din ghem tresar Si toata caldura pe al tau trup opac Se condenseaza! Dar cum

in trecutul meu apare o pata… Un leagan rupt al zambetului infantil, O saritura prea inalta spre contienta. Pe un un covor atat de aspru pasesc acum! in prezentul meu apare o pata… Apare