Sunt versuri si versuri.
Sunt versuri in care ne regasim,
Sunt versuri in care retraim
clipe de dragoste,
Sunt versuri cu ura,
Sunt versuri de dor
si de amor,
Sunt versuri haioase,
Sunt
E dimineata
Si ochi-mi sunt inchisi,
lipiti, geana de geana,
sa nu-ti piarda portretul
zugravit pe icoana.
Si gura-mi zambeste,
Si tu imi zambesti,
E-o dragoste muta
Din care-mi lipsesti.
Tanjeste sufletul, mi-e dor
De un sarut de-al tau,
Un gand nebun ce pleaca-n zbor
Sa mi te-aduca inapoi.
Imi esti departe si aproape,
Intind o mana si te-ating,
Si imi zambesti atat de
- Laconic zâmbet,
în colț de buză,
Pleacă de-aici.
Ce te amuză?!
-SPERANÞA.
Speranța muribundului de a simții
Nebunia nopților târzii
Când părul iubitei,
Simfonic răsfirat,
Îți căuta
Incerc sa-mi inteleg sufletul.
El iubeste.
Iubeste curat.
Simplu.
Aproape ca nu poate pricepe
De cat de putin este nevoie sa fi fericit…
E… sufletul pereche.
Iubeste-ma…
Sa nu ma uiti,
Nu-s lanturi de picioare,
Sunt flori de mar
Si tril de Spin,
E floare dulce de pelin.
Nu-i gaura de pusca,
E rotocol de fum,
Dara placuta de parfum
Din taina celui de pe drum.
Nu-i ghem
Pentru inceput,
Am luat o coala,
Si-am asternut:
Istoricul vietii: banala…
E ca o supa pusa in oala
Gatita pentru nu stiu ce boala.
-Sa moara!- am spus,
Si-am luat piperul de pe raft
Am
-Călător ostenit,
Stropește-ți fruntea,
Ai obosit.
Încă o bucată de drum,
Prefăți nerăbdarea în scrum.
Și-acum,
Îndoaie genunchii,
Împinge-n călcâie
Și-aruncă-te-n zbor,
Lasă-te pe-al
Azi, mai mult decât oricând
Încerc să-ți înțeleg un gând.
M-aplec să îți citesc pe frunte,
Gândurile, prea cărunte.
Doar începuturi efemere,
Obositor sărut cu fiere...
Cât de-nțelept să mă
Oboseala te-ajunge prea devreme.
Adesea uitai sa mai privesti in jur.
A mai trecut o vara,
Sau o noapte.
Esentialul l-am pierdut.
Nu fur,
Chiar de ravnesc-
Nici un cantar de bucurii.
N-ai
Ti-e mult prea dura existenta.
Nici piatra nu ti-ar face fata
Te-au slefuit drumuri sfarsite
…Dar imprudenta te-a ciobit
chiar unde densitatea ti-e scazuta
si de n-ai fi obosit,
ar fi ramas
Ploua peste mine cu frunze
Si galbene, si rosii, si confuze.
E un morman de fagi si tei
-n-a mai ramas nici una pe alei-
si…, hei…..
Ma poti duce unde vrei.
AP