Sunt doar un om mergând prin lume.
Cât de profund
Să mă afund
În suferința versurilor tale?
Și cât să înțeleg?
Sunt doar un om!
Chiar de îți simt nebuna noapte,
Ruga-nchinată printre
Stiam ca frunza vorbeste,
Nu m-asteptam sa cante insa
Sau sa-i cunosc ritmul de vals.
Stiam de patima femeii indragostite,
Nu m-asteptam sa uit ce simte,
Sau sa-i inteleg dezgustul
Dac-ai pricepe
o zecime din privirea mea,
ai intelege
certitudinea nevoilor acute,
intensitatea acordurilor, nascute.
Ca pe un copil bolnav,
Mi-am tratat inima.
Incertitudinea nu mai
Respir adânc…
Până-n pragul inimii tale,
Până acolo ajung.
Mă opresc
Și mâna mi-o apăs peste piept.
Vibrează nebuna,
La fiece vers înțelept.
Nu știu cum,
Și nu știu când
Am să-i spun
Am incercat sa-nteleg
fiecare genunchi zdrobit
in agonia de a fi iubit;
Am incercat s-ascult
fiecare gand
al omului de langa mine;
Am incercat sa-nvat
a merge
cu acelasi ritm
al
Nu m-asteptam sa vina toamna.
M-a biciuit ploaia prea rece
S-au ofilit flori colorate
Si prea calcam a nepasare
Pe ganduri devenite mate.
Mi-e teama sa respir…
Banca mai are doar un
E scrumul durerii din tine.
-Nevinovata ca mai exista, inca-
Mi-aprind tigara in treacat, si pe langa
Faptul ca inima a inceput sa planga,
Tristetea din tine a inceput sa rada.
Uitam,
-Sunt noapte.
Apasa-ti piciorul cu grija,
Taioasa-i durerea din tine
Mi-ajung colturi lasate
pe-alocuri in mine.
-Sunt noapte.
Nu-mi pasa de raza lumina,
Ma mangaie fiecare soapta,
culeasa
Mi-am strans genunchii la gura
Sa nu ma risipesc.
Am simtit nevoia acuta
Sa ma dizolv
Printre ramurile unui amurg
Si roua fierbinte de toamna.
M-am alungat
si-am lasat omul din mine
sa
Si te iubeam...
Retus in zambet si ocheade,
Un par mai lung, lasat pe spate,
O rochie, nu asa cum vrei,
Un mers mai altfel pe alei,
Restrictii de la ce ai fost,
Fraze invatate pe
Ma iarta de mai poti.
Dorinta de a-ti fi aproape,
M-a facut sa uit
Ca nu pot stii la fel de bine
Cum sa-mpletesc ramuri de fraze,
Sa pescuiesc versuri-topaze,
Sa-nnod cuvinte,
Asa cum stii,
N-am mai privit...
Uitasem cum se-asculta
o inima franta.
N-am mai pipait demult...
S-a destramat la colturi,
ca o camasa rupta,
durerea,
tacuta,
invata
si din cand in cand
m-asculta.
Statui cu zambet fals,
Lut modelat din tot ce a mai ramas
Singuratate-n jur-
Freamat de viata nebun,
Strigat de neputinta
de-a exprima.
Pumni stransi, adusi langa tampla,
Lumina rasfranta de
Iubesc o lume a umbrelor tacute,
A companiilor cu aere placute,
Mi-e draga umilinta lor
Pe fiecare colt decor.
Supusa, ascultatoare si prea muta,
-Lacrimi de nicaieri spre nici
E-o dragoste ciudata,
Ce vine din stomac,
Asa...cu dare de fiori,
Cum parca nu mi s-a-ntamplat.
Sunt lacrimi concentrate
Cu tot ce am in mine,
Sunt simturile prea stilate,
Ostile si
Și mă privesc…
Văd trup întinerind a frunze
Și ochi sclipind a nebunie,
Văd plete-avide de iubire
Și mâini neliniștite, încă...
Văd freamăt de descânt pe buze,
Frăguță ruptă-n zori de
Ropot de cai pe inima-mi franta.
Valsuri mai vechi, inca se-asculta,
Pudoarea e la ea acasa,
Inca nu se stie ce lasa
Un ropot de cal,
Peste-o inima franta.
Asculta...
Azi ninge pentru prima oara.
Din fulgi m-am impletit,
Si ma strapunge, radiind lumina,
Racoarea trupului cernit.
Mi-aplec sarut topit.
Conturul buzelor, e urma drumului parcurs.
Azi n-am sa
Si tac. Si-ascult
fiecare soapta a sufletului,
Il simt,
Imi mangaie
fiecare fibra.
Vibreaza
petecul din mine
ce l-am crezut,
de foarte multa vreme,
Pierdut.
Pizmuita iubire,
N-ajunge ca mi-ai luat energia,
Ai nevoie si de trupul meu,
-Hulpav, nemernic calic-
Ti-ai infipt adanc ghearele
Zdrelind sentimente curate,
Inapoiata gandire.
Lin lunecand,
Raman uitandu-ma pe geam…
Acest cliseu cu fum de iarna…
Venisem sa-i spun: - Doamna
Acasa esti, deschide usa
Si-ai sa gasesti un gand aiurea
Inchis in nu stiu ce dulap
Ramas de cand
Au trecut zile,
Au trecut nopti,
Poti sa mai gandesti de poti,
De nu, dormi, ca alti netoti,
Si ofteaza pentru maine
ca n-ai paine,
ca n-ai sare,
ca n-ai prins lozul cel mare.
E noapte
AP