Poezie
Radacini
1 min lectură·
Mediu
Am suferit, ca orice om,
Dar suferinta ce-mi fu data
E radacina unui pom
Dintr-o poveste blestemata!
Si tot ce am, frunze si flori,
Mi se hranesc prin radacina…
Cum sa nu vrei s-adormi, sa mori,
Sub ploaia calda de lumina?
Cum sa nu-ti simti seva murdara,
Cand o albina-ti sta pe-o floare?
Cum sa te minti a mia oara
Ca ai si dreptul la visare?
Cum sa mai poti sa speri, sa vrei,
Cu radacinile infipte
Intr-un amestec de noroi
Si de dorinte ne-mplinite?
De-mi curge-o lacrima sau doua
Din radacina inspre Slava
Nu va-nselati! Nu-i bob de roua,
Ci strop de sange cu otrava!
Un strop ce cade pe pamant
Sa imi hraneasca radacina…
………………………………..
Si-atunci, de voi dori candva
Sa-mi fie seva mai curata
Va trebui sa-nvat ceva:
Ca seva tot din mine-i luata!
Va trebui sa imi ridic
Frunza patata spre lumina
Si fructul meu, plapand si mic
Sa nu-l hranesc prin radacina
Sa las natura sa-mi zambeasca
Si lacrima sa se-nfiripe
Din flori, din pacea ingereasca,
Din zbor inalt si din dulci clipe…
9 Martie, 2008
003.405
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adriana Mituca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 181
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Adriana Mituca. “Radacini.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-mituca/poezie/1817087/radaciniComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.