Lunga calatorie

Noaptea mă face să plâng... Și simt durere-n suflet Fără să știu măcar ce doare atât de tare... Simt o lacrimă căzând spre covor... Ce lungă călătorie... Întâi Îmi mângâie incet chipul, Iar apoi cade... Cade exact asa cum cad și eu în sinea mea... Iar când ajunge la limită Se izbește de covor; Exact asa cum eu mă izbesc de neîntelesul ce mă cuprinde. Și se destramă în și mai mici picături de apa... Așa cum eu mă destram în mici picături de suflet și mă preling spre infinitul durerii... Nici ea nu știe de ce pășește în astă... Lungă și ne-nțeleasă călătorie...