Sentiment

Mi-e frică... Nu! Nu teamă, nu neîncredere... Mi-e frică... Mi-e frică de singurătate... Și ochii mi-i închid Doar să nu mai văd liniștea ce ma-nconjoară. Zăresc acum doar înăuntrul meu, Care urlă de durere... Nu, nu mă doare nimic, E doar întunericul ce ma obosește... Și adorm în sufletu-mi Doar ca timpul să treacă mai repede; Încerc să-i vorbesc gândului, Dar el nu-mi răspunde... Mă ignoră, căci și pe el îl doare noaptea Ce s-a lăsat în mine. Încerc să ies la lumină, să deschid ochii... Dar mi-e frică... Nu! Nu teamă, nu neîncredere...doar frică... De singuratate. Și plutesc parcă într-o altă lume, În care lacrimile muribunde mă apasă, Lovindu-mi chipul îngrozitor. Dar deodată...o rază de viață mă mângâie lin... Este speranța...iar gândul meu începe să-mi șoptească: \"Sunt aici...nu ești singură\".