Poezii

Ai fost mereu un uriaș de neclintit. Aveai brațe de lut și – mereu – păreri ferme. Mă țineai sub umbra ta puternică, de oase, mușchi și cărnuri tari, gata-gata să-mi sfarme tăcerile și

Mișcători, rapizi umezi și reci ca tropăiți de mii de furnici negre, ne strecuram nopțile prin sertare de lemn vechi. Așchiile săreau semețe ne înțepau pielea și din ea curgea lumină

Acum că ne-am luptat, că ne-am sfâșiat obosiți cărnurile nebune, acum că am terminat de iubit că nu mai vrem să urâm și nici n-am mai ști, parcă, așază-te. Stai lângă mine, fii bărbatul meu