Pe nisip...
Doar nisipul a simțit grea dragostea mea Când am pășit pe malul mării cu tine-n gând, Dar apa a șters urmele mele din nisip. Acum, sub, lună, a rămas doar dragostea. Aș vrea să-mi mângâi buzele
ACadriana- corinaBucurie
Bucuria vieții din iubire se naște, Printre stropi de rouă și lumină, Din iarbă crudă ce-o mioară o paște, Bucuria poae fi orice, și apă, și tină. Poți s-o găsești oricunde de-o cauți Sau
ACadriana- corinaSpre adolescență
Solitar, rătăcesc prin umbra propriilor vise; Rămân uimită- privesc într-un etern abis, Privesc acolo unde stau închise Tainicele mele temeri, ca într-un infern stins. La orizont, zăresc doar
ACadriana- corinaMamei
Îți sărută soarele tălpășițele obosite, căci mult ai mers pe drumul vieții, până mi-ai arătat ce înseamnă fericirea. Ai tremurat și te-ai înfometat ca să mă lași pe mine să trăiesc. M-ai iubit. Iar
ACadriana- corinaMamei
Îți sărută soarele tălpășițele obosite, căci mult ai mers pe drumul vieții, până mi-ai arătat ce înseamnă fericirea. Ai tremurat și te-ai înfometat ca să mă lași pe mine să trăiesc. M-ai iubit. Iar
ACadriana- corina