Poezii

Stau liniștită. E bine așa. Sângele se zbate între urechi, între coapse. Îl aud, îi știu casa și rostul, drumul lui lung de la ficatul bărbatului meu înspre coapse, către creier și ură. Din mâna

ACadriana ciobanu

0

0

prietenul meu doboș/ scrie în direct/ ca un creion stricat/ ca un cărbune uscat/ el scrie și scrie/ până spre seară/ când atins de uitare/ se pierde din nou/ cu capul umflat/ între țâțele vreunei

ACadriana ciobanu

0

1

O să încropesc și eu un mesaj, cât de cât. O să dau un sms și o să-ți spun că mi-e dor, că mi-e bine, că în seara asta l-am văzut pe Matei și el pe mine și degeaba. O să te chem mai

ACadriana ciobanu

0

0

Îmi spun: este timpul ,fato, ia-ți picioarele și umblă, alege-ți corsetul și ieși la plimbare, leapădă-ți carnea încă o dată și pleacă. Ar cam fi timpul, fato, să te apuci de treburi

ACadriana ciobanu

0

3

Stau cu Gore în pat și lumea pare să nu se mai sfârșească niciodată. Picuri grei de sudoare i se împleticesc prin barbă și el pare că doarme, dar nu, el veghează, tresare. Nici afară nu mai e

ACadriana ciobanu

0

3