adriana anusca

Stau putin în cumpănă apele au uitat să mă ridice împreună cu ele aud în spatele meu ușa trântidu-se Creativity has forgotten about me And I am waiting... Aștept să mi se deschidă

De la Nichita-ncoace... Nimic pur în stare gemă Poate doar Variațiuni pe-aceeași Temă

nebunule frumos, vino, de curand, de demult, totusi, te astept vino, te rog, deschide-ti spre mine ochii deschide-ti si cochilia pe care o porti in spate usoara ca o scoarta de

copacul tânăr să mai fiu o dată cu ochii minții aș citi toate scrisorile de dragoste - aș cere ploaia pentru ficare zi să joace să clipocească ea puțin prin lacrimile mele singur o zi

pot sa vin la tine sa-ti sarut auzul linia inimii curbura ochilor pot orice sa fac pot sa te incredintez ingerului sa caut neincetat ulii vulturii propriilor mele si propriilor tale

CU BRATELE PLINE cu AMINTIRI Eu nu iti sunt identica, unica, eu nu iti sunt twin brother or sister or twin lover Eu sunt un ADN eclozat ma ating de haina veche purtata candva pe umar de

E totul in mintea mea iubirea inocenta privire, intrebarea cu surasul pe buze strigatul de bucurie, alleluia!, hurray! E totul in mintea mea soarele creand curcubee navalnice de

Nici o durere nu mai indică lipsa acestui ochi, propriu, Nici un cuvânt nu mai confirmă lipsa vreunui gând - Totul e scris ca la

cu timpul ma prefac in elf mi se inchid izvoarele leaganele nu-mi mai canta doina adormitoare ce atat de adanc imi miroase a iarba a soare din mine aripile zboara inchid cercul de basme

calc peste pietre peste ochii tai alge de ceara aprinsa flacara picura peste degetele prelinse in foc

umblu printre oameni naluca (…) pe varfurile degetelor caut priviri, caut intrebari rastalmacite trandafirii aburinde caut lumina intunericul cuvintelor ma cuprinde nauca alin

Nimic nu era mai voluptos decât valul acela poznaș care ne lovea tâmplele înaintea zorilor ni se spunea că suntem ca doi copii că nici valul nu era alceva decât vraja trecută alintatoare vrajă

Practic o singură artă prin ochiul ars de a iubi necontenit micile ploi si palimpseste prin vine imi curg arcade nearse si pieptenele aruncat din poveste Copac sau maramă joc sau horă

Albastră canicula îmi sare în spate fățișe călduri se desprind Încetișor pe vârfuri ascunse pornesc prin ninsori înotând blaj, 2003

dacă aș fi o fereastră deschisa zorile s-ar așeza pe creștetul meu Am aflat astfel porumbelul în zbor

Mă pândesc copacii după ramuri felinarele aprinse sufletul meu îl poartă Blaj, 2003

Vin la tine cu gand de pace, nimic nu e destul de usor pentru vantul acesta ca o briza fara sunete nici un ulcior nu mai ajunge la timp la izvor cu atat mai mult feciora cu candela

omul din tine s-a rupt franturi din porii fapturii irisi atinsi de pamant