Adrian V. Munteanu

Nu e vorba de nici o simbolistică ascunsă a adolescentului abrutizat de societate. E pur si simplu o imagine în stil \"film noir\" care mă urmărea de ceva timp și, neavând posibilitatea cinematografică de a o exprima, am apelat la vers, modalitate imediată a detașării care depășește cu mult la acest capitol chinuita proză.

Îmi cer scuze pentru că am dezamăgit atât stilistic, cât și onomastic. De obicei reușesc doar într-un singur domeniu pe rând. Oricum, eu chiar mă numesc Adrian Munteanu si nu intenționez să \"răpesc\" re-numele unui clasic contemporan. Mă-ndoiesc că situația se va repeta pe viitor.