Poezie
Sonetul toamnei
1 min lectură·
Mediu
Mă pârjolește arar al toamnei soare
Într-o fântână ce-și sorbea cuvânt,
Căldura mă îmbată în septembrie cânt
Și reapar struguri storși de carnea tare.
Iar eu număr ce-i uitarea de pământ
Privind pereții javrei ce se culcă-n nepăsare,
Căldura e ca-n deșertul fără pic de dare
Și reapar morți trandafiri de elegant.
Rămășite de priviri și fire verzi de rouă
Se întind pe ale pământului speranțe seci,
Și se așează într-un trifoi - de paradise.
Iar eu închin, spulberând trecuturi... două,
O cupă de otravă cu viermi reci,
Pășind spre catedrala de minuni - în vise.
002.595
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Stângă
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 96
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Stângă. “Sonetul toamnei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-stanga/poezie/246877/sonetul-toamneiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.