Poezie

O lume perfectă

1 min lectură·2 martie 2013

Mediu

M-am gîndit toată ziua ce să aleg. Ezitam între Haș Pablo despre care

auzisem că este un bun încasator, Dosa al celor două universuri

vegetale, călduroase și Jardel. Jardel o să moară într-o zi maxim

două. Între noi toți, dar în special între cei născuți cu trei

ursitoare, sînt atîtea cîmpuri de singurătate! Atît de multe, încît

nu contează pe unde mergi.

După o zi de muncă ai palmele grele, uscate. Tata a lucrat

toată viața pe șantiere. Palmele lui nu erau niciodată

uscate. Pun mîinile lui tata într-o cutiuță verde, în baie. O

să vină mulți oameni, mulți au sosit deja, să vadă sanctuarul

ăsta. O să plece uimiți, îmi spun. Acum pot să ating ce am

ales.

Asta facem în fiecare seară și lumea cuiva se umple de bunătate.

Totemul, semnele ciudate, muzica din pereți. Pînă la urmă tu ai

vrut asta. O să fie foarte bine și mîine seară. După

ce închizi ușa este foarte bine. Cînd luăm

cîmpul în mîini și-l rulăm ca pe o pătură. Totul

rămîne înăuntru. Cînd toate sînt cum au fost

odată. Strălucitoare. Desăvîrșite.

003.271

adrian pop. “O lume perfectă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-pop-0024565/poezie/14025292/o-lume-perfecta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.