Poezie
it must be you
2 min lectură·
Mediu
Că dacă m-aș întoarce din nou cu gândul la tine
N-aș ateriza versatil între piciorușele tale ... ?
Vai tu natură umană și nu doar atât ...
Neastâmpăr curat ...
Așteaptă un pic să-mi caut gramatica ... sau ordinea interioară, pacea
Nu înțelegi nimic???
De ce ai face-o???
În mine plutește o lume
Iar dincolo de ea it must be you
E atât de simplu ...
Mai simplu nici că se poate ...
Un biet copilaș se trezește în mine
La un răsărit de soare
E aievea sau poate demențialul amurg al visurilor mele
Stai un pic
Poate nu m-am făcut înțeles ...
Nu trebuie să-mi rostești numele doar pentru că aduc tribut chemărilor scărpinate în silozurile pișate ...
Și nu mă ademeni cu râsul tău de curvă stearpă
Că niciodată orgasmele nu ți se vor întoarce ...
Sunt puțin veninos, spurc???
E doar un poem searbăd ca și mine dealtfel ...
O Doamne
De câte ori am reînceput să țes colosalele amintiri
De unde venite habar n-am
Că nu le am cu astea.
Amintirile plușate dar uitate
Să aibe asta cel mai mic sens ascuns ...?
Am ruginit
Și încă vorbesc
Despre ce oare???
În mine guvernează prințul din lumea de Polul Nord
Pe care tangențial o preaslăvesc
Adun noime ca să votez pentru locurile neumblate încă
Îmi redistribui guvernanții din forfotele interioare
Și încă n-am ajuns să formez guvernul patriei mele
Din spate în spate
Hai să dăm mână cu mână
Să rostim certând pe gură
Că din ale noastre buze
Sensurile sunt ca niște gâze
Să legăm hora frăției
Pe pământul nebuniei
Și să bem cu toți ca frați
Pentru clipa dintre craci
Să păstrăm o vejnicie
Nimeni să nu ne mai fie
Dus plecat în pribegie
Să păstrăm în fericire
Libertatea noastră vie
Pe pământul bulimiei ...
27 iunie 2007 kurt home
002222
0